Freamătul de gînduri sec,
Zguduit de patimi,geme,
Culminările mă trec.
Măcinînd,la o adică,
Zbuciumul vioi,pe care
Sorțile nu-l mai ridică
La azil de frămîntare.
Îmbătată în neștire,
Fug rebel să te-mpresor
De a firii dăruire,
Copleșim-aș și să mor.
Să te chem din începuturi,
Înecată în năframă,
Cînd pe aripe de fluturi
Împletești amoruri,mamă.
Să te sorb de timpuri,rece,
Înegrindu-mă de verde,
N-oi fi eu un gînd ce trece,
Dar nici tu-un scop ce pierde.
Să te învelesc în maluri,
Cufundate lin în verbe,
Din lumin-a zeci de valuri,
Eu să fiu un strop ce fierbe.
De fiori și de candoare,
Să admit a frămînta
A ta purure suflare
Și-ai tăi ochi,măicuța mea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu