Meditație

 Te sorb din vid cu mii de stări
      În vuietu-ți albastru,
   Te răscolesc în tandre zări
      Și te prefac în rastru,
   Te strîng din valuri,care ieri
      Mai răsuflau alene,
   Te-alung în crîncene visări
      Și-n patime perene.

   Mă-ncununezi cu stele mii,
      Cu zîmbete avare,
   Mă toropești în sumbre glii
      Și-n murmur de vioare,
   Mă storci din fulgere tîrzii
      Cu răcnete acerbe
   Și mă gonești în bolți pustii,
      Uitîndu-mă în verbe.

   Ne îmbătăm cu gînduri seci,
      Aflate în neștire,
   Ne regăsim în chipuri reci,
      Zbrobite de simțire,
   Uităm a umbrelor poteci
      Golite de turbare
   Și medităm în veacuri zeci
      A vorbelor candoare...