Mai sunt...

Mai scriu,
Cît cugetul de stări mi-i rece,
Mai știu
Că n-oi fi eu un timp ce trece,
Ci doar
Mă trec prin timp, la o adică,
Să sorb
A vremii agonie ce-mi furnică.

Mai sunt,
Cît aduna-voi un motiv,pe care
Să-l uit,
Pătrunsă de a sorții frămîntare,
Fidel,
Să torc a lumii întrebare ce adie,
Gîndind,
Să plec fiori de purure stihie;

Mai vreau,
Cît încă inima de val mi-i plină,
Mai pot
Renaște din oroare și lumină,
Mai simt
A patimii pornire să acopăr,
Gonind 
Acerb din infinit să mă descopăr.

Mai spun,
Cît încă albă de visare mi-i trăirea,
Mai tac,
Cît încă cerc să-mi înțeleg gîndirea,
Căci eu,
Purtată de miraje inocente,
Mai sunt
O rază a gîndirii vehemente.