Ce-i fericirea?

Tu știi ce-i fericirea

Cînd tu nu ai habar

De costă două lire,

Sau de-o fi un dolar;

Cînd prigonit de vreme,

Tu vrei să o îmbraci,

Sau s-o desfaci în gheme,

Cosițe să îi faci;

Cînd ruinat de gînduri

I-ai pune ochelari,

I-ai scrie zeci de rînduri,

La umbră de arțari.

Ai vrea să îți zîmbească,

Ai vrea amic să-i fii,

În lumea cîmpenească,

Ți-ar spune poezii.

Cînd amăgit de toate

Ai puneo-n geamantan,

Ai crede-o poate frate

Sau soră cu Traian.

I-ai vinde acadele

Și bon de plat-ai da,

Ai mărgini-o-n stele,

Sau o vei învăța

Că cerul e albastru 

Și plînsetul e gri,

Sau ai preface-o-n rastru,

I-ai ține actorii;

Ori ai ascunde-o-n vise,

Dar,Vai!,dac-ai afla,

Atîtea au fost scrise,

O groază despre ea.

Nu poate să zîmbească,

Nici știe-a recita,

În lumea cîmpenească,

Măcar dacă ai vrea.

Nici preț nu îi poți pune,

Nici bon de plată da,

Atîtea ți-aș mai spune

Și,Vai!dac-ai afla

Cît este de ciudată

Și n-o poți defini,

Căci astă fericire
Te poate ferici.