Ce n-ar da

Ce n-ar da un ins sub soare
Ochii tăi candizi să vază
Și sub bolți de lăcrimioare
Să-ți mai fure înc-o rază;

Încă trei și încă zece
Să le soarbă cu neștire,
Cînd tu patima mea rece
Prigonești-n a ta simțire.

Ce n-ar da un ins sub lună
Cu nesaț să te admire,
Căci tu vraja cea nebună
Grămădești în nemurire.

O divizi și o cutreieri
Ferm ca razele de stele,
Mi-o împotmolești în creieri
Tu,suflare-a vieții mele...

Ce n-ar da un ins sub ceruri
Ca să cerce-a ta gîndire,
Măcinată de-adevăruri,
Către ea ca să aspire.

Să înghit-a ta povață
Mîlc ca apele de mare,
Tu,din zori de dimineață
M-ai privi întrebătoare.

M-ai divide,măiculiță
Sub întunecata zare,
Eu,pe-un fir de romaniță
Te-aș iubi cutezătoare.