Primăvară

E primăvară,
Desfac aripile de prund
Și zbor afară-
Un zbor albastru și cărunt;

Acolo-n stradă
Paiațe în paltoare maronii
Grămadă
Mă trec în agonii;

Iar în mulțime,
Un trup cu ochi de cherestea
Privind spre mine
Dureri îmi spulbera;

E primăvară,
Deschid obloanele de mîl
Și zbor afară-
Un zvor albastru și subtil;

Acolo-n ploaie
Cadavre în veșminte fumurii
O droaie
Diverg sfîrșituri mii;

Și-n puzderie,
Un tip cu zîmbet de copil
În agonie
Mă deapănă docil;

E primăvară,
Strîng ghearele de plumb
Și zbor afară-
Un zbor albastru îndelung;

Acolo-n gloată
Aceiași oameni în odăjdii cenușii
Așteaptă
Să cearnă reverii.