Timpului...

Cînd vine seara
Și sufletu-mi turbează în prurit,
Zidesc vioara-
Candelă a grozavului zenit;

Cînd focul arde
Speranțe tuciurii de mucegai
Pe bulevarde,
Așa și tu în inimă ardeai;

Cînd pianul țipă
Cu glas malițios de tinichea,
Măsor o clipă
În vid ca să te pot avea;

Cînd noaptea vine-
Regină a temeinice povești,
Cobor spre tine
În goană să mă fericești;

Cînd ploaia tace
Cu glas întunecat și monoton,
Din carapace
Te-admonestez senin de la balcon;

Cînd glia rîde
Un rîs impunător și iminent,
În veri toride
Nu ești nimic mai mult decît "prezent".