Timpului...

Cînd vine seara
Și sufletu-mi turbează în prurit,
Zidesc vioara-
Candelă a grozavului zenit;

Cînd focul arde
Speranțe tuciurii de mucegai
Pe bulevarde,
Așa și tu în inimă ardeai;

Cînd pianul țipă
Cu glas malițios de tinichea,
Măsor o clipă
În vid ca să te pot avea;

Cînd noaptea vine-
Regină a temeinice povești,
Cobor spre tine
În goană să mă fericești;

Cînd ploaia tace
Cu glas întunecat și monoton,
Din carapace
Te-admonestez senin de la balcon;

Cînd glia rîde
Un rîs impunător și iminent,
În veri toride
Nu ești nimic mai mult decît "prezent".

Primăvară

E primăvară,
Desfac aripile de prund
Și zbor afară-
Un zbor albastru și cărunt;

Acolo-n stradă
Paiațe în paltoare maronii
Grămadă
Mă trec în agonii;

Iar în mulțime,
Un trup cu ochi de cherestea
Privind spre mine
Dureri îmi spulbera;

E primăvară,
Deschid obloanele de mîl
Și zbor afară-
Un zvor albastru și subtil;

Acolo-n ploaie
Cadavre în veșminte fumurii
O droaie
Diverg sfîrșituri mii;

Și-n puzderie,
Un tip cu zîmbet de copil
În agonie
Mă deapănă docil;

E primăvară,
Strîng ghearele de plumb
Și zbor afară-
Un zbor albastru îndelung;

Acolo-n gloată
Aceiași oameni în odăjdii cenușii
Așteaptă
Să cearnă reverii.