Sunt bine,mamă...

Sunt bine,mamă...Un gol imens mă-nghite și mă face mici fărîme,sufletul mi-e inapt și creieri-mi ard ca jăratecul,dar...sunt bine.
Sunt bine,mamă...Îmi place să mă treacă ploaia pînă în mădulare,îmi place să fiu mai solitară decît o stîncă și-mi place să te știu liniștită,căci...sunt bine.
Sunt bine,mamă...Inima aproape că nu mai bate,un lichid incolor șiruie sălbatec din ochi și nu am putere să-l opresc,dar,nu-ți fă griji-sunt bine.
Sunt bine,mamă...Nu mă mai recunosc,lumea în care trăiesc îmi pare una străină și totuși,sunt bine.
Sunt bine,mamă...Mi-am pus fărîmele sufletului pe-o tavă și le-am lăsat să plîngă undeva,unde știu doar eu,ca să nu simți tu,pentru că..sunt chiar foarte bine.
Sunt bine,mamă...Nu sunt demnă să fiu fiica ta,dar,totuși,sunt bine.
Sunt bine,mamă...Razele soarelui îmi dau de gîndit și totuși ar trebui să mă bucur de ele,dar,să știi...sunt bine.
Sunt bine,mamă...Nu-mi mai pune întrebări,nu vreau să afli...oricum,sunt bine.


Nu sunt bine,mamă.Simți diferența?
Dar voi fi bine într-o zi...
Pînă atunci voi pretinde că sunt,ca să nu afli tu durerea ce mă pătrunde...

Nu am cu tine nimic...

Mi-e plină agonia de substanță
Și cugetul mai gol ca un pustiu,
Mi-s creierii limanuri de faianță
Și ochii-goi de-un negru arămiu;

Mi-e inima un val de castitate
Și lobii-încărcați cu nuferi albi,
În vene am noianuri de dreptate
Și-n conștiință-stol de muguri dalbi.

Tăcerea în infernuri mi-e gonită,
De-un Dante păcătos și infidel,

Am patimă-n voință încîlcită,
Iar în suflare am un strop de zel.

Am oxigen vîndut și palpitări stîrpite,
Priviri încețoșate în vîltoare,
Căci nu există nimeni care să merite,
A sorții mercantilă îndurare;

De-aceea am frenetică -o luptă
Pierdută cu visările grăbite,
În suflet rece am o pant-abruptă
Mînată de extazuri nesfîrșite.

De-aceea am nestăpînit -un dor
Născut din mînioasă îndurare,
Lăsați-mă în patima-mi să mor,
Să simt ostilitate și candoare.

Lăsați-mă în legea mea să dăinuiesc,
Ori omorîți-mă necugetat aice,
Căci nu pot fi oprită să gîndesc
Către a lanului mărețe spice.

Lăsați-mă în gîndu-mi gol să mă îmbrac,
Lăsați-mă să mai divid o carte,
Căci cum nu am nimic cu-albastrul unui lac,
Așa nu am nimic cu tine,Moarte;

Căci cum a zorilor căldură nu urăsc
Și tind viril să o aprind în mine,
Atît de mult fidelă te iubesc,
Căci,Moarte,eu nu am nimic cu tine...