joi, 31 iulie 2014

Mai sunt...

Mai scriu,
Cît cugetul de stări mi-i rece,
Mai știu
Că n-oi fi eu un timp ce trece,
Ci doar
Mă trec prin timp, la o adică,
Să sorb
A vremii agonie ce-mi furnică.

Mai sunt,
Cît aduna-voi un motiv,pe care
Să-l uit,
Pătrunsă de a sorții frămîntare,
Fidel,
Să torc a lumii întrebare ce adie,
Gîndind,
Să plec fiori de purure stihie;

Mai vreau,
Cît încă inima de val mi-i plină,
Mai pot
Renaște din oroare și lumină,
Mai simt
A patimii pornire să acopăr,
Gonind 
Acerb din infinit să mă descopăr.

Mai spun,
Cît încă albă de visare mi-i trăirea,
Mai tac,
Cît încă cerc să-mi înțeleg gîndirea,
Căci eu,
Purtată de miraje inocente,
Mai sunt
O rază a gîndirii vehemente.

vineri, 25 iulie 2014

Freamăt

Las a umbrelor vigoare
Din declinuri să mă soarbă,
Cu alaiuri de pudoare
Căzînd,patima să-mi fiarbă.

Le sorbesc și eu zevzec,

Clocotind de gînduri-rece,
Cînd visările mă trec,
Eu cutez spre a le-ntrece.

Cînd pădurile mă dor,

Înecîndu-se de verde,
Mă sfidez către amor
Și amorul urma-mi pierde.

Cît mai dăinuiesc pe-aice

Și gonesc să pier în valuri,
Mă curtează mii de spice
Și mă-ncearcă zeci de maluri.

Cît m-ascund în măști rebele

Ce divid din începuturi,
Las visările să-mi spele
A pornirilor trecuturi.

Cît admit a zeci de rînduri

Să gonească contemplări,
Mă provoacă mii de gînduri
Dintre sute de visări.

joi, 24 iulie 2014

O poveste drăguță ♥

A fost odată ca niciodată,că de n-ar fi,nu s-ar povesti...Să nu lungim ața,a fost,de fapt,mai este încă,o fată ca multe altele care adoră să asculte muzică,să se lase purtată de val...și să-și piardă timpul cu nimicuri.O tînără optimistă,cu mii de aspirații,care se lasă vrăjită chiar și de prima rază de soare a dimineții.Și cum firea ei o ajuta în orice circumstanțe,putem spune că tînăra era destul de împlinită,dar...ceva i-ar mai fi trebuit pentru o doză de fericire deplină.Vise...?Promisiuni?O persoană...?Da,da,o persoană,doar că ce fel de persoană...nu una oarecare.Cineva cu care ar împărți același zîmbet,același nor,aceeași rază de lumină.Și...ca în oricare altă poveste,îți face apariția un tînăr,nu prințul pe cal alb,doar cineva cu inimă mare,deosebit de sincer și cu exces de timiditate..El a încercat să-i vorbească,tînăra și-a astupat urechile;a încercat s-o facă să vadă dincolo de limite,ea-și-a închis ochii,prea mult îi păsa de părerea celorlalți,îi era frică să-l asculte,pentru că credea că fericirea are o vîrstă anumită,pe care ea încă nu a atins-o,iar el tocmai fericire vroia să-i ofere.
Pentru că a văzut că nu o poate face să deschidă ochii,s-a îndepărtat de ea pentru un timp,timp în care ea a meditat și a decis să-și deschidă...nu ochii,nu urechile,ci inima.Și...pentru că în orice poveste se întîmplă minuni,s-a întîmplat și aici una.Nu doar că au decis să se apropie,dar el părea cu totul schimbat,comunicativ,drăguț și fără inhibiții,așa încît tinerei i se păruse că băiatul timid a fost doar un vis...
Și au făcut,și au zis,și au simțit...ajunge,prea multe "și"...
Să ne rezumăm doar la prezent,la ceea ce fac acum.Își pun zeci de porecle,își scriu zeci de mesaje drăguțe,se ciufulesc și se joacă de-a prinselea ca doi copii mici,se stropesc cu apă și merg împreună să vadă apusul și important e că totul vine de la sine.
Mai precis,s-au ciufulit acum cîteva săptămîni,pentru că tînăra a rămas în continuare să-și piardă timpul cu nimicuri,iar el...a plecat undeva departe,iar cînd se va întoarce,vor avea timp să spere,să creadă,să înțeleagă.
---------
Va urma...





6 litere-o mie de sentimente

2013:
Eu:Clar n-are nici-o șansă,nu e genul meu...
♥:Dar merită să încerci.
Eu:Ce-ai zis,nu,nu voi încerca.
♥:Păi de ce?Te temi că nu va merge,că te va jigni?
Eu:Nu,nu-mi pasă!
♥:Pe cine minți?Știu că ți-e frică.
Eu:Ai dreptate,mă tem groaznic.
♥:E așa de grijuliu cu tine și tu știi că nu te va dezamăgi,poate te mai împiedică ceva?Hai,dă-i o șansă!
Eu:Cum pot să fac asta,ce-o să zică ceilalți?Nu,sigur nu-i dau...
♥:Te interesează părerea celor din jur sau propria fericire?
Eu:Cum pot fi fericită,dar ceilalți ce vor crede despre mine?
Nu e treaba ta,hai lasă-mă!Și ca să știi,nu i-am dat o șansă.
♥:Cum ai putut?L-ai dezamăgit...
Eu:Lasă-mă,am spus...
--------------------
Eu:Hey,ești acolo?
♥:(tăcere)
Eu:Hey,răspunde-mi te rog,nu am vrut să te rănesc,îmi cer scuze.
♥:Ce s-a întîmplat de data asta?
Eu:Nu-mi mai scrie de ceva vreme,cred că a găsit pe altcineva..
♥:Parcă nu-ți păsa?
Eu:Păi nu-mi pasă,dar dacă nu scrie,nu-l mai interesez,e cu altcineva?Erau drăguțe acele conversații..
♥:Deci le duci dorul?
Eu:Păi da,știi,mă făceau să zîmbesc,ar fi un prieten pe cinste.
♥:Doar prieten,eu nu cred,mă faci să rîd.Îi duci dorul,te temi să nu fi găsit pe altcineva,alooo,asta e iu....
Eu:Taci acolo și nu îndruga bazaconii.
♥:Hey,dar tocmai ai recunoscut că ai sentimente,poate încerci totuși...?
Eu:Taci,ce-o să zică ceilalți?
♥:Oficial nu mai vorbesc cu tine.Pentru cine trăiești,pentru ceilalți?
Eu:Foarte bine,nici eu nu am nevoie de tine.
-----------------------
2014:
Eu:Ce tot bați nebuno acolo,nu vezi că dorm?
♥:Hello,l-ai văzut?
Eu:Da,și...și știi,e chiar mai deosebit decît mi-aș fi închipuit.
♥:Ce te face să spui asta?
Eu:Păi,e așa,așa,așaaa...
♥:Deosebit.
Eu:Da.De ce nu pot să-l descriu?
♥:Pentru că l-am descris eu adineaori pentru tine.
Și oficial voi sunteți iu..?
Eu:Suntem amici.
♥:Amici,serios?Adică de-atîta timp mă deranjezi și e evident că sunteți iu... 
Eu:Da,amici.Pentru că mie îmi convenea să-l am în postura de amic,să-mi vorbească,să-mi dea sfaturi,nu vroiam să plece...ca amic.Am zis să ne vedem ca fiind tot amici,și totul a început de la amici...
♥:Și ce ai de gînd?
Eu:Să continuăm amiciția.
♥:Păi ceilalți?
Eu:Aloo,crezi că vorbesc cu tine pentru că-mi pasă de ceilalți?
♥:Așa te vreau.
Acum pot merge la culcare,cred...
Eu:Sigur poți,dar să știi că lui îi place cînd....și urăște faptul că...
♥:Aloo,nebuno,e ora 2:00!
Eu:Bine,bine,poți pleca,dar să știi că te scol la 4:00...și nu uita,nu ai voie să dormi la amiază,trebuie să vorbim.
---------------------------
Amici...
♥ a avut dreptate.
Concluzie:Urmează-ți inima(♥)!




Mi-i sufletul grădină

Mi-i sufletul grădină de turbare
Prin vene-mi curg anemice furori,
Mi-s ochii plini de-o ștearsă întrebare
Și zîmbetul-paletă de fiori.

Cuprinsă-ntre extaz și agonie,
Zidită în noianuri de pereți,
Mi-e inima de-o josnică mîndrie,
Mi-e sîngele-bătaie în pomeți...

Mi-s buzele azil de lașitate
Desprinse în patetice gîndiri,
Mi-e ceru-nseninat de sumbritate
Și vocea toropită-n răscoliri.

Mi-i irisu-mbătat de goliciune
Și degetul vuiește în leșin,
Iar fața-scrum absent de voiciune
Tînjește,prăpădită în suspin.

             Mi-e zbuciumul năvod de-ntîietate,
Mai des se-avîntă aripi în priviri,
             Cu-avar tînjim spre tine,libertate,
Iar tu ne năvălești din amintiri.

Meditație


 Te sorb din vid cu mii de stări
      În vuietu-ți albastru,
   Te răscolesc în tandre zări
      Și te prefac în rastru,
   Te strîng din valuri,care ieri
      Mai răsuflau alene,
   Te-alung în crîncene visări
      Și-n patime perene.

   Mă-ncununezi cu stele mii,

      Cu zîmbete avare,
   Mă toropești în sumbre glii
      Și-n murmur de vioare,
   Mă storci din fulgere tîrzii
      Cu răcnete acerbe
   Și mă gonești în bolți pustii,
      Uitîndu-mă în verbe.

   Ne îmbătăm cu gînduri seci,

      Aflate în neștire,
   Ne regăsim în chipuri reci,
      Zbrobite de simțire,
   Uităm a umbrelor poteci
      Golite de turbare
   Și medităm în veacuri zeci
      A vorbelor candoare...