Pe buna mea măicuță,suflarea vieții mele;
Să-i cumpăr ani o mie,să-i prind apoi la piept,Din chipu-i de blîndețe un zîmbet să deștept;
Mai dă-mi o clipă,Doamne!,s-ascult a ei povață
Care-mi ghidează pasul în orice dimineață;
Și slova ei de aur s-o am ca căpătîi
În clipe de restriște durerea să-mi mîngîi;
Mai dă-mi o clipă,Doamne!,ca s-o cultiv în mine,
S-o am mereu aproape,tristețea să-mi aline;
Să sorb a ei ființă de patimă și dor,
Și sufletu-mi fierbinte,să-l simt nemuritor;
Mai dă-mi o clipă,Doamne!,mai mult nimic nu-ți cer,
Să-i simt prezența pură și-apoi să pot să pier...
