miercuri, 17 decembrie 2014

Ce n-ar da

Ce n-ar da un ins sub soare
Ochii tăi candizi să vază
Și sub bolți de lăcrimioare
Să-ți mai fure înc-o rază;

Încă trei și încă zece
Să le soarbă cu neștire,
Cînd tu patima mea rece
Prigonești-n a ta simțire.

Ce n-ar da un ins sub lună
Cu nesaț să te admire,
Căci tu vraja cea nebună
Grămădești în nemurire.

O divizi și o cutreieri
Ferm ca razele de stele,
Mi-o împotmolești în creieri
Tu,suflare-a vieții mele...

Ce n-ar da un ins sub ceruri
Ca să cerce-a ta gîndire,
Măcinată de-adevăruri,
Către ea ca să aspire.

Să înghit-a ta povață
Mîlc ca apele de mare,
Tu,din zori de dimineață
M-ai privi întrebătoare.

M-ai divide,măiculiță
Sub întunecata zare,
Eu,pe-un fir de romaniță
Te-aș iubi cutezătoare.





Îmi e...

Mi-e frică,aparent mă doare
Că-n lacrimi nu pot să divid
O suferință trecătoare
Pe al meu suflet prea morbid.

Mi-e bine,aparent îmi trece,
Un zîmbet azi mă încerca,
A mea suflare ruptă-n zece
Cu greu mai poate învia.

Mi-e milă,aparent mi-e jale
De-a mele patimi c-au murit,
Pe ale mele buze pale
Se simte crudul asfințit.

Mi-e sete,aparent mi-e foame
De vraja timpilor ce zbor,
Din ascunzișuri de arame,
Cînd mă priveai încrezător.

Mi-e silă,aparent nu-mi pasă
De viața hîdă ce-o trăiesc,
De nu-s a sorților mireasă
Voi tinde pașnic să zîmbesc.